Descriere
Singuratic şi ancorat în Verticală, scriitorul Ion Beg aduce, prin această apariţie editorială, o alcătuire multicolor asamblată din părticele de suflet creştin, care ne aşază sub privire o perspectivă multiplă.
Transgresând cutuma împământenită de cărţile care l-au consacrat anterior, respectiv evocări antologice şi mărturii inedite despre înaintaşi vrednici de pomenire, „Între oaze şi fiorduri” deschide poteci neumblate spre luminile şi umbrele propriului destin.
Explorându-şi trecutul cu onestitate, scriitorul Ion Beg recreează elegant un farmec aparte, decupat cu decenţă şi tact, dintr-un parcurs întins pe mai mult de jumătate de secol. Privind moartea în faţă, rătăcind pe deal în via bunicului ori colindând cu Steaua prin satul natal, năzdrăvănie adolescentină care schimbă o cumunitate, Ion Beg ne deschide uşi spre noi înşine şi spre traumele sau bucuriile care i-au marcat destinul.
Un câine prieten la nevoie sau duşmănos fără motiv, o cădelniţă buclucaşă, un suflet prins între douæ lumi, o Mona Lisa magnetizantă surclasând „vedete” provocatoare, întâlnirea cu Sine la Prislop sau căutări ale Absolutului din Nopţile de Înviere, sunt doar câteva dintre motivele pentru care n-am putut lăsa cartea din mână.
Scriitorul Ion Beg mărturiseşte că a trăit viaţa cu drag şi că, privind în urmă, nu ar vrea să schimbe nimic. În clepsidra timpului rămas, se păstrează loc doar pentru a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru toate!
Cu evidente accente autobiografice şi cu o tihnă de dincolo de lume, potecile pe care este invitat cititorul prin mesajul luminos şi altruist al cărţii de faţă merită frecventate!
Ca ultim decor transfigurat, femeile mironosiţe aduc plutind Lumina de Paşti!…
Hristos în mijlocul nostru!…
(Ana Asandei Căsuţă)
Adrian Nicoara –
Fratele Nelu Beg, sa ne mai scrie încă…
Sintagma biblică “Toate lucrurile își au vremea lor” ne spune că fratele Nelu Beg a trăit și trăiește într-o lume a cărei “nemarginiri” se află într-o continua trasfoarmare, schimbare.
Fratele a avut o viața închinată numai lui Dumnezeu. Recunoște el singur că a avut și suișuri și coborâșuri… dar a avut o viață frumoasă. Si rog pe Dumnezeul cerului si al pamantului sa i-o tina tot asa.
As vrea ca Dumnezeu, in marea-I indurare, sa ma fac si pe mine sa-i fiu un frate, dar mai ales un “prieten bun pe calea vietii”.
De la primele randuri din opera sa am fost legat de stilul sau, de acuratetea, de limbajul uneori elevat iar alteori simplu de la tara… de toate. Apoi m-a marcat profund relatia care a fost intre dansul si “psalmistul Oastei Domnului, fratele Traian Dorz”. O relatie sfanta pe care as vrea sa o pot simti asa pe viu( chiar daca ar fi doar un vis).
Pe fratele Nelu Beg il putem pune ca urmas a fratelui Traian Dorz, doar asa ca de bucuria de a-I sluji Domnului. Ii putem pune aici pe fratele Valer, Ionatan, Relu, Gligor, pe fratii si surorile noastre care au facut lucruri stiute si “nestiute”(numai Dumnezeu le stie pe toate).
Am scris acest articol la finalizarea cartii “Printre oaze si fiorduri”. Acest scris este un model, motiv de satisfacere a deplinei sale maturitati creatoare, a deplinei apartente la scrisul “divin”. Dar ca sa ajungi la aceste scrieri iti trebuie multe… iti trebuie sa stii cine au fost inaintasii nostri. Iti trebuie un Eminescu, un Alecsandri, un Cragiale, un Enescu, un Paunescu… am amintit aici numi un crampei din cate a cunoscut fratele Nelu Beg, iti trebuie un Dante, un Gothe, un Michelangelo, iti mai trebuie si o pleiada de sfinti, Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Augustin si nu mai stiu cate iti mai trebuie.
Fratele Nelu Beg i-a avut pe multi, multi, fratele Nelu mai scrie-ne.
Slavit sa fie Domnul!
Fratele Nicoara Adrian
Santamarie Orlea